Finanțele descentralizate vor intra, inevitabil, într-un ciclu extrem de intens, pe măsură ce structura politică globală se destramă.
Prefer să o numesc „Era trezirii politice a țărilor mici.” În ultimele decenii, multe țări mici și mijlocii au părut „stabile” nu pentru că ar fi fost cu adevărat puternice, ci pentru că au fost supraprotetate de acel sistem internațional creat după al Doilea Război Mondial. Moneda este ancorată în dolar, decontările sunt gestionate de SWIFT, finanțele sunt reglementate de FMI, iar securitatea este garantată de marile puteri. Ele s-au obișnuit să fie gestionate, nu să concureze.
Înainte ca structura politică globală să intre într-un nou sistem politic, „finanțele descentralizate” vor continua să se dezvolte. Dacă țările mici nu se trezesc și continuă să depindă de sistemul financiar al marilor puteri pentru a supraviețui, ele vor dispărea în cele din urmă.
Ucraina, Gaza, Insula Groenlanda sugerează că „noua imperialism” se ridică rapid, iar puterea liberală, organizată sub formă de reguli, se diminuează rapid.
Se spunea adesea că putem privi politica globală ca pe „perioada celor 7 state în război”, acesta fiind o eră a marii fuziuni, în care diverse puteri împing încet spre o mare fuziune globală; poate că granițele și ideologiile politice nu sunt importante pentru viitor, ci reguli vizibile, iar noi vom păși într-o nouă etapă de început a civilizației odată cu avansul inteligenței artificiale.
