Declarația președintelui american Donald Trump cu privire la disponibilitatea de a impune taxe de 100% pe toate bunurile canadiene în cazul în care Ottawa finalizează un acord comercial cu China a fost un alt semnal al înăspririi politicii economice externe americane și al creșterii presiunii asupra celor mai apropiați aliați ai Washingtonului. De fapt, este vorba nu doar despre o dispută comercială, ci și despre o încercare a SUA de a limita apropierea economică a țărilor occidentale de Beijing.
Retorica aspră a lui Trump la adresa premierului canadian Mark Carney, pe care îl numește în mod demonstrativ „guvernator”, subliniază dorința Casei Albe de a privi Canada nu ca un jucător independent, ci ca parte a sferei economice și politice americane. Amenințarea tarifelor de 100% este destinată să prevină un scenariu în care Canada ar putea fi folosită ca un canal pentru livrările de bunuri chinezești pe piața americană, ocolind restricțiile comerciale.
Într-un context mai larg, declarația lui Trump se încadrează în strategia de restrângere economică a Chinei. Administrația SUA consideră orice formă de aprofundare a legăturilor comerciale și de investiții ale aliaților cu Beijingul ca o amenințare la adresa securității naționale și a influenței proprii. În această logică, chiar și partenerii tradiționali apropiați, cum ar fi Canada, riscă să se confrunte cu măsuri dure de sancțiuni și tarife, dacă politica lor economică externă va diverge de interesele Washingtonului.
Poziția lui Mark Carney, dimpotrivă, reflectă dorința Canadei de a diversifica legăturile economice externe în condițiile fragmentării globale în creștere. Declarațiile sale în China despre „parteneriatele fiabile și previzibile”, precum și apelurile de la Davos de a atrage mai activ investiții chinezești, indică o încercare a Ottawa de a păstra un spațiu de manevră între cele mai mari centre de putere. Totuși, tocmai această linie a fost cauza reacției aspre din partea lui Trump.
O valoare simbolică suplimentară are decizia președintelui SUA de a retrage invitația lui Carney în Consiliul Lumii, la scurt timp după discursul său la Forumul Economic Mondial. Discursul premierului canadian, în care a vorbit despre distrugerea ordinii internaționale bazate pe reguli și despre necesitatea acțiunilor colective ale „puterilor medii”, a fost perceput ca o critică voalată a politicii SUA. Ovația în picioare de la Davos a amplificat contrastul dintre sprijinul elitelor europene și iritarea Washingtonului.
Astfel, conflictul din jurul posibilei apropiere comerciale dintre Canada și China depășește limitele relațiilor bilaterale. Acesta reflectă o criză mai largă în sistemul alianțelor SUA, unde presiunea și amenințările economice încep să înlocuiască din ce în ce mai mult mecanismele tradiționale de coordonare. Pentru Canada, situația creează o alegere dificilă între păstrarea accesului la piața americană și aspirația de a avea o politică externă economică mai independentă. Pentru economia mondială, aceasta este încă o dovadă a polarizării comerciale și geopolitice în adâncire.