În inima secolului al XVII-lea, în Țările de Jos, în plina epocă de aur, o simplă plantă exotică, adică floarea de tulipan, a devenit simbol al unei speculații exuberante fără precedent.
Aparută în Europa doar câteva decenii mai devreme datorită coloniștilor și botaniștilor, planta s-a transformat rapid dintr-o curiozitate florală într-un bun de lux, căutat de aristocrație și de comercianții flamande.
Pe măsură ce cererea creștea, bulbii mai rari, în special cei „înfrânți” (cu venări speciale cauzate de un virus), au devenit obiecte de lux și simboluri de statut. Începând cu anul 1634, prețurile au început să crească dramatic, cu contracte și promisiuni de cumpărare încheiate pentru bulbi care urmau să fie livrați luni mai târziu.
La vârful maniei, se spune că un singur bulb ar fi putut valora sume egale cu zeci de ori salariul anual al unui mester calificat.
Dar, așa cum toate burbuiile, și cea a tulipanilor nu putea dura. În februarie 1637 încrederea s-a zdruncinat, cumpărătorii au dispărut, contractele nu au fost onorate și piața s-a prăbușit. Totul în doar câteva săptămâni, după cum e de obicei cu burbuiile: cu cât sunt mai mari, cu atât se prăbușesc mai repede și fac mai mult zgomot.
Deși mitul popular prezintă această poveste ca un drama economică profundă, multe cercetări moderne subliniază că impactul asupra economiei olandeze a fost mai limitat decât este tradițional relatat. În orice caz, rămâne un eveniment de o importanță considerabilă, mai ales pentru modalitățile pe care le putem recunoaște și astăzi în burbuiile contemporane. #TulipBubble